Blonda, Piticul si Chiorul: Cum Nimicul umple Televizorul

by Victor Alartes on 21/05/2011

Post image for Blonda, Piticul si Chiorul:                                    Cum Nimicul umple Televizorul

Daca autorul ar fi intitulat-o “Neagra-ca-Smoala, Ochi-de-Soim si Mare-cat-Casa” si ar fi plasat actiunea in America precolumbiana (adica de dinainte de Columb, nu de Columbeanu!), comedia sa ar fi trecut neobservata.

Mai nimeni n-ar fi ras, nimeni n-ar fi plans. Televiziunile ar fi tacut chitic. Politicenii n-ar fi comentat nimic. “Blonda, chiorul si piticul” au facut insa valuri. Si rating cat casa. Cenzura, interdictie, scandal, televiziuni, bloguri, libertate de expresie, presiuni si pasiuni politice si, in final, lovitura de teatru: invitatie la palat. La Cotroceni.

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus …. Nu, nu li s-a spus Eminescu. Pai daca li s-ar fi spus Eminescu, nu ar fi interesat pe nimeni. Eminescu n-ar fi vandut. Li s-a spus “Blonda, Chiorul si Piticul”. Adica MARKETING.

Fiecare face marketing cum si cat poate. Nimeni nu se-ntreaba, toata lumea socoate… Si continutul? Cu el cum ramane? Mai preocupa pe cineva continutul? Sau amabalajul de marketing este acum totul? Baietii descurcareti de la vanzari ii eclipseaza definitiv pe salahorii care se incapataneaza sa mai si produca?  La ce bun sa mai creezi un bun, daca ai pe cineva care impacheteaza fum? 

 Oare cum se va scrie o piesa de teatru peste cativa ani, daca o tinem tot asa? Probabil ca se va face un sondaj sau un studiu de piata care sa determine ce cuvinte vrea sa auda spectatorul, cum sa fie imbracati actorii, cate personaje sa apara pe scena, in ce an si tara sa fie plasata actiunea, cate acte sa aiba piesa si cum sa se termine aceasta.

Vreti patru personaje? Exact patru personaje va dam. Vreti ca piesa sa tina 2 ore si 17 minute? Chiar atat va tine. Totul va fi analizat stiintific de un computer, cu ajutorul unui soft superperformant, care va genera si piesa perfecta. Cap-coada. La fel si in cazul filmelor, romanelor sau poeziilor. Simplu ca buna ziua!

Coelho sau Dan Brown au vanat succesul de public scriind dupa retete. Acum si aceste retete devin desuete. Actul devine sclavul imp-actului. Arta va ajunge un joc pe calculator. Autorii vor fi inlocuiti de softuri, iar ideile si mesajele – de mofturi. Si progresul? Schimbarea? Noul? Talentul? Imaginatia? Viziunea? Vor disparea – pentru a nu a deranja pe nimeni. In fond, cine plateste ca sa fie deranjat?

Dormi linistit, cititorule! Si tu, (tele)spectatorule! Somnul tau va naste doar monstrii pe care ii doresti! Iar tu,  artistule necunoscut, strange-ti toata imaginatia, vinde-o la fier vechi si cumpara-ti cel mai tare soft. El va lucra pentru tine!

{ 1 comment… read it below or add one }

takeda May 21, 2011 at 18:41

Nu as fi atat de drastic cu marketing-ul… Eu sunt de parere ca un brand bun care nu are in spate un produs “belea” este pe termen scurt declarat “esec”. Cum, in egala masura, un produs fara cusur poate sa ingroase randurile ofertei mediocre, daca in spate nu sta un marketing de calitate.

In cazul artei… cred ca pesronalitatea creatorului va depasi intotdeuna sindromul superficialitatii si tentatia de a da publicului ceea ce vrea publicul vrea azi. Un produs de “impact” are relevanta doar azi. Maine e garbage. Intrebarea e: cat de des si pe ce interval de timp astfel de vanatori de audienta pot calari valul consumului de masa? As indrazni sa spun ca “merge si a doua oara”… dar nu mai mult!

Sunt multe de spus…

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: