Feluri de a iubi

by S. Elena on 13/02/2012

Post image for Feluri de a iubi

        Iubirea este o temă vorbită, simţită, analizată, gândită în mii de feluri. Dar, oricât am vorbi despre ea, nu se pot epuiza multiplele nuanţe pe care le conţine. Pentru că oamenii sunt unici, probabil că şi felurile lor de a iubi pe care le trăiesc împrumută această caracteristică, a unicităţii.

        Gândită la rece, pur teoretic, iubirea este o nevoie umană aflată din perspectiva lui Maslow între baza şi vârful piramidei trebuinţelor. La începutul vieţii această nevoie este instinctuală, pentru ca, apoi, să devină treptat conştientă. Osho – lider spiritual – spunea că “iubirea este un stadiu al conştiinţei“ omului. Este o stare afectivă care presupune deci cunoaştere şi acceptare a propriei persoane, dar şi a celuilalt. Iubirea este profundă atunci când ştii cu certitudine ce-ţi doreşti, ce calităţi, defecte, atitudini să aparţină persoanei dragi. Nu este totuşi un mod de a iubi prea intelectual, programat?

        Iubirea înseamnă atracţie, adică o relaţie bazată pe alegerea partenerului pe baza feromonilor acestuia, a substanţelor transmise de către organismul său. Feromonii influenţează modul de a se comporta al celorlalte persoane. Poate că acesta este un mod de a iubi primitiv dacă nu sunt luate în calcul şi aspecte de ordin intelectual, spiritual.

        Atunci când iubeşti pe cineva, încerci să înţelegi cu adevărat stările prin care trece celălalt, să trăieşti alături de el momentele de fericire sau tristeţe. “Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esenţială pentru a ta” (Robert Heinlein). Acesta este un fel de a iubi altruist, mai aproape de sufletul nostru.

       Voltaire spunea că “iubirea este o pânză oferită de natură şi brodată pe imaginaţie”. Uneori este posibil să iubim pe cineva nu pentru calităţile sale, ci pentru personalitatea acestuia construită undeva în mintea noastră pentru că suntem dispuşi să ne oferim sentimentele. În mod sigur nu este o iubire reală şi are mari şanse de a nu rezista în timp.

       Neîncrederea în fiinţa dragă face iubirea chinuitoare. Desigur, în felul ăsta iubirea nu înseamnă „armonie creatoare”, ci “luptă şi neîncetată nelinişte” (O. Densuşianu-fiul ). Şi în mod sigur această trăire nu e iubire, ci gelozie.

        Există deci multe feluri de a iubi sau chiar o singură iubire are în sine diferite nuanţe ale acestor moduri de a trăi. Vrem să ne apropiem de perfecţiunea acestei trăiri, dar găsim prea puţină înţelegere, pasiuni orbite, gelozie, iar alteori iubirea pare mai mult o prietenie. Există iubiri unice, fără îndoială. Dar, oricât de unice ar fi, de după cicatricea lăsată în urmă se pot ivi alte iubiri tot unice prin felul în care îmbină ingredientele nevoia de afecţiune, atracţia, empatia, speranţa, încrederea în celălalt.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: