Esenţa relaţiilor interpersonale

by S. Elena on 17/01/2012

Post image for Esenţa relaţiilor interpersonale

     Ne tot gândim la compatibilitate, temperament, caracter; nu sunt excluse zodiile. (Nu vreau să se înţeleagă că sunt împotriva celor ce alcătuiesc horoscopul sau construiesc astrograme; respect specialiştii, chiar dacă unele domenii sunt slab conturate.) Ca şi când un anumit tip de temperament sau o anumită zodie ar fi un tipar în care ne-am încadra cu exactitate, un fel de pat al lui Procust; apoi ne-am raporta la o altă persoană care  în mod strict s-ar identifica cu un alt tipar. Şi încercăm să gândim relaţia ca şi cand am fi aplicat o formulă matematică. Dar fiecare dintre noi este o fiinţă complexă, ce nu poate fi încadrată cu exactitate într-un tip strict de temperament, ci este o combinaţie a acestora, o combinaţie cu anumite trăsături dominante.
     Încercăm să gândim relaţiile prin prisma trăsăturilor standard date de temperament, caracter sau de zodie şi citim curioşi articole pe temele: cum să fim pe plac persoanelor care aparţin unei anumite zodii, unui anumit tip de temperament, unui caracter dificil. Gândim relaţiile cu scopul de a le înţelege, căci, de foarte multe ori – şi psihologia socială menţionează un procent de 80% – nu ne putem alege persoanele cu care să formăm o “diadă”, un cuplu perfect. Nu ne alegem colegii de serviciu, părinţii sunt cei pe care-i avem, nu-i putem schimba. Nu numai că nu putem înlocui persoanele cu care intrăm în contact, dar de multe ori nu se pot schimba nici relaţiile pe care le avem cu acestea. «Relaţiile imperfecte sunt greu de modelat în timp, rămân mediocre», spune Jean Mainsonneuve.
     Este cunoscută analiza relaţiilor interpersonale din perspectiva asemănării sau a complementarităţii – “atracţia extremelor”. Mult mai putin se cunoaşte partea de profunzime, esenţa asemănării. Prietenii se aseamănă mai mult din perspectiva atitudinilor, a valorilor, a modului de exprimare şi mai putin din perspectiva trăsăturilor de personalitate. Deşi există tendinţa de a crede că ne ataşăm de o persoană cu care ne asemănăm, totuşi, realitatea demostrată de multe cercetări arată că relaţiile conjugale se bazează mai mult pe complementaritate decât pe asemănare.
     Armonia din interiorul unei relaţii depinde de echilibrul dintre intiţiativa (a da, a oferi, a conduce) şi receptivitate (a primi, a suporta), dar şi intensitatea cu care se manifestă afecţiunea, rezerva sau nevoia de exprimare a sentimentelor. Există o corelaţie între cele două moduri de interpretare a relaţiilor interpersonale: similaritatea şi compementaritatea şi nevoile interioare. Similaritatea răspunde unor nevoi de securitate, iar complementaritatea unor nevoi de împlinire.
     Dar dincolo de această încercare din interiorul psihologiei sociale de a stabili esenţa relaţiilor interpersoanale, trebuie să recunoaştem că adevarata cheie a acestora se află la nivelul armoniei dintre modurile în care se manifestă oamenii într-o anumită situaţie.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: