Ce nu stiam despre vise

by S. Elena on 22/01/2012

Post image for Ce nu stiam despre vise

De curând am decis să citesc o carte achiziţionată demult de la un anticarit şi pe care am tot amânat-o: “Visul”, publicată sub coordonarea lui Liviu Popoviciu. M-am întrebat iniţial ce aş putea descoperi nou într-o carte scrisă prin anii ’70; am fost însă mulţumită de felul în care era înţeleasă atunci o temă plină de mister şi legendă. M-am trezit în faţa unei lucrări care îmbină medicina cu literatura şi care conţine idei care ar putea fi introduse cu succes într-o rubrică “Ştiaţi că…”.

Ştiam că visul înseamnă depărtarea de lumea externă în aşa fel încât este suprimată vigilenţa şi redus controlul gândirii şi bănuiam că se produc nişte transformări fiziologice în organism pe timpul somnului spre deosebire de starea de veghe. De asemenea, mi se pare firesc ca somnul cu vise să fie influenţat atât genetic cât şi de mediu. Aşa cum semănăm cu părinţi şi bunicii noştri din perspectiva înălţimii, a culorii ochilor, a părului, în privinţa comportamentului, semănăm şi din perspectiva viselor. Dar deosebiri de fineţe precum că somnul cu vise e important pentru creşterea şi reînnoirea creierului, iar somnul fără vise are funcţia de a creşte şi reînnoi ţesuturile corporale în general, nu ştiam. În mod sigur somnul previne epuizarea organismului, ceea ce implică efecte revigorante asupra tuturor proceselor psihice. A fost însă o noutate pentru mine să aflu că somnul cu vise este benefic în special pentru memoria sentimentelor şi pentru memoria de lungă durată. O “porţie” bună de somn cu vise reduce substanţial anxietatea. Oare câţi dintre noi suntem conştienţi că somnul cu vise are şi funcţia de detoxifiere şi rolul de a proteja organismul împotriva pericolelor prin faptul că pregăteşte trezirea?

Visul se exprimă prin imagini însoţite de dorinţe, sentimente, gânduri. Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă activitatea care caracterizează creierul meu în timpul somnul profund este vis sau e formată doar din simple gânduri. Cred că numeam vis orice manifestare a creierului, chiar şi gânduri disparate. De asemenea, când povesteam sau ascultam un vis nu ştiam câtă diferenţă este între visul propriu-zis şi ceea ce noi povestim despre el. În asemenea condiţii, oare cât de utile sunt încercările încă la modă de a interpreta un vis, dacă simbolurile existente sunt aplicate visului “tradus” şi nu celui original? Cu atât mai mult e greu de interpretat un vis dacă ne gândim că unele vise sunt uitate. Într-adevăr, visul este o temă interesantă şi importantă pentru că prin intermediul său putem afla informaţii noi, secrete, despre o persoană. Interpretarea sa nu poate fi desprinsă de activitatea obişnuită a omului, de sentimentele, interesele sale; aşa că nu vă aşteptaţi să aflaţi misterul visului proaspăt avut doar prin citirea unor simboluri dintr-o carte de vise.

Somnul înseamnă ruperea de realitate a omului, aspect ce a permis interpretarea sa drept o “moarte periodică”. Ciudată este această comparaţie între două stări misterioase în esenţă; dar dacă reuşim să aflăm cât mai multe lucrurile despre somn şi vise le putem extinde asupra înţelegerii morţii? Dacă ar fi să dăm crezare teoriei reîncarnării, am putea considera moartea drept un somn între două vieţi, un somn care constituie o odihnă, dar şi o modalitate de eliberare de stresul acumulat  în viaţa precedentă… Însă, orice virtuţi vindecătoare am ataşa somnului şi implicit morţii, optimistul din mine crede că viaţa unică sau multiplă este un dar şi merită trăită cu toate încercările ei, măcar din curiozitate, vorba poetului Nichita Stănescu.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: