Bătaia-calea sigură de distrugere a sufletului copilului

by S. Elena on 05/01/2012

Post image for Bătaia-calea sigură de distrugere a sufletului copilului

Ca psiholog, am avut ocazia să întâlnesc mulţi părinţi care aveau o cale sigură de a rezolva problemele de disciplină ale copiilor lor: bătaia. Unii ascundeau faptul că-şi loveau copiii, iar alţii se făleau cu acest lucru. Un părinte îmi spunea că a făcut tot ce trebuia, adică şi-a bătut copilul foarte tare, dar că nu înţelege de ce, după toate acestea, copilul a îndrăznit să-şi lovească colegii.
A rămas mirat aflând că bătaia nu este o cale de a rezolva problema de disciplină a copilului său, deşi obişnuia să-şi ducă copilul la un psiholog particular. Îl lăsa acolo ca pe un obiect stricat la un atelier de reparat, deşi şi el era o parte a problemei pe care o avea copilul. Mi-a rămas în minte întrebarea lui la finalul discuţiei pe care am avut-o, o întrebare de sinceritatea căreia nu mă îndoisc: “Ce altceva aş fi putut să fac, dacă nu să-l bat foarte tare?”. Voi încerca să descriu aici câteva lucruri pe care le poate face un părinte care vrea să renunţe la a-şi bate copilul.
Bătaia este calea prin care un părinte încearcă cu disperare să deţină controlul în faţa copilului. Pentru tatăl amintit era singura cale pe care o ştia, probabil de la părinţii săi, de a-şi cuminţi copilul. Dar de ce s-a mirat când propriul copil şi-a lovit colegii, încercând să arate cât de puternic este? Am putea să spunem că nu a greşit prea mult; doar l-a imitat pe tatăl său. Dacă simplul motiv pentru care un părinte îşi bate copilul este nervozitatea care se manifestă când observă comportamentul necorespunzător al acestuia, atunci o bună strategie ar fi ca părintele să nu stea în preajma copilului până când furia dispare. În acel moment, părintele este capabil să poarte o discuţie constructivă cu propriul copil şi-l poate feri de furnizarea unui model negativ.
Copiii au nevoie să simtă că sunt valoroşi, importanţi. Dacă apreciezi frecvent atitudinea şi calităţile copilului tău: “Sunt mândru pentru că ai luat o notă bună”, “Eu cred că ai realizat un desen deosebit”, îl vei ajuta cu siguranţă să-şi conştientizeze trăsăturile de personalitate, calităţile sau aptitudinile care îl vor ajuta să fie receptiv la comportamentele pozitive.
Acordă din timpul tău copilului şi încearcă să afli ce se ascunde în spatele comportamentului său negativ pentru a putea veni în sprijinul nevoii descoperite: poate are nevoie să fie ascultat, să se implice în activităţi interesante şi variate, poate vrea să iasă în evidenţă sau să-şi facă prieteni şi nu ştie cum să procedeze. Nu te grăbi să spui că a procedat inadecvat în mod intenţionat, pentru a face rău celor din jurul său.
Stabilirea de reguli este o cale arhicunoscută pentru educarea copiilor; şi aici pot să apară capcane: reguli prea multe – îmi amintesc de o mama care mi-a arătat o listă imensă de reguli, ceea ce a dus la incapacitatea copilului de a le respecta simultan pe toate. O altă eroare este formularea în termeni “neprietenoşi” a regulilor, formulare neclară, în termeni complicaţi şi pe un ton ameninţător. Dacă se întâmplă ca regulile să fie respectate, chiar într-o mică măsură, comportamentul pozitiv al copilului trebuie lăudat pentru a creşte posibilitatea repetării sale.
Lista metodelor de educare pe care mi-am propus să le menţionez aici s-a încheiat. Bătaia este doar o cale a neputinţei părinţilor şi nicidecum o metodă de educare. Ea arată copilului o strategie negativă de a relaţiona cu ceilalţi, atâta vreme cât părinţii, primele persoane şi cele mai importante din viaţa copilului procedează astfel. Rănile fizice se pot vindeca în timp, dar sufletul rămâne rănit şi incapabil să-şi trasforme emoţiile negative în trăiri pozitive sau să stabilească relaţii profunde cu alte persoane.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: