Dracula – monstrul nostru neexploatat

by Victor Alartes on 09/05/2011

Post image for Dracula – monstrul nostru neexploatat


Album Dracula – monstrul nostru neexploatat, publicat de Victor Alartes la 5/18/2011 (5 poze)


Scotienii il au pe Nessie, monstrul din Loch Ness. Noi avem monstrul nostru, Dracula, vampirul cu castel in Carpati. Un monstru pe care l-a creat un irlandez, Bram Stoker. Iar despre un alt “castel din Carpati” a scris un “monstru sacru” francez, Jules Verne.

Acum mai bine de un veac, oamenii astia doi, irlandezul si francezul, au pus temeinic Romania pe harta fanteziei occidentalilor, dar noi n-am prea bagat de seama. Ba ne-am si enervat pe ei ca nu s-au documentat ca lumea, la fata locului…

Scotienii isi exploateaza turistic din rasputeri monstruletul si prospera de pe urma lui. Noi il dispretuim sau il ignoram pe al nostru. Nu ni-l asumam. Nu e monstrul nostru, e al lu’ Stoker ala, irlandezul, l-o fi creat la betie, dupa ce a dat pe gat vreo tona de whisky. Sa plece – Dracula, nu Stoker, ca ala de unde sa plece, ca nici n-a fost pe aici, a scris din burta – si sa ne lase cu nevoile noastre…

Noi vrem sa se stie ca adevaratul Vlad Tepes era cinstit si drept si starpise hotia din Tara Romaneasca. Cica pe vremea lui un pocal de aur masiv lasat la o fantana din Targoviste nu a fost furat de nimeni. Pai asta e o legenda la fel de implauzibila ca legenda vampirului Dracula! Dar asta e legenda ce ne convine noua, dar nu convin(g)e turistul(ui).

Am participat recent impreuna cu un grup de manageri occidentali la un seminar de cateva zile la Sinaia. Dat fiind programul intens, singura excursie organizata a fost la Castelul Bran. Entuziasmul participantilor de a ajunge la Castelul lui Dracula a fost teribil. Cred ca le-ar fi placut si Pelesul, dar e cert ca nu i-ar fi incantat precum Branul. Dimensiunea ludica a oamenilor nu trebuie subestimata: erau niste manageri, nu niste copii – nu credeau ca Dracula a existat cu adevarat, dar tineau mult sa-i vada castelul.
Emotia si fantezia bat logica si adevarul istoric.

E cumva acelasi lucru care mi s-a intamplat cand am fost in Scotia la o conferinta: primul loc pe care l-am cautat pe harta a fost Loch Ness. N-am ajuns acolo, era prea departe si nici n-aveam timp. Am vazut un alt lac, mult mai mare si mult mai frumos, dar nu-i mai stiu numele, pentru ca n-avea monstru. N-avea mit. N-avea legenda. Era Pelesul lacurilor
scotiene, nu Branul lor.

Revenind la Castelul Bran, de ce le-a placut? Pentru ca ghid le-a fost un Vlad Tepes cu mult talent actoricesc. Pentru ca acest Tepes interactiv le-a evocat mitul Dracula, le-a spus cateva glumite simpatice despre acesta si despre alti vampiri, combinate subtil cu adevaruri istorice despre Regina Maria si despre Vlad insusi. Pentru ca au ajuns acolo noaptea, pe intuneric, cand castelul gotic luminat te infioara. Pentru ca au asistat, in curtea interioara a castelului, la un superb si aprig turnir medieval oferit de Ordinul Cavalerilor de Medias. Si la dansuri medievale executate cu gratie de domnitele acelorasi cavaleri. Toate acestea in timp ce savurau un pahar de vin rosu “Chateau Bran”.

La fel ca in castelele faimoase ale Scotiei – ca tot vorbeam de ea –, spectacolul, evenimentul, actul artistic insufleteste, ba chiar transforma total, locul (castelul, adica).

Chiar se poate! Si chiar merita! Si e chiar frumos! Si il putem pune pe Dracula sa promoveze si ce vrem noi, la pachet cu legenda lui.

Prin anii ‘70, atunci cand au venit primii turisti americani sa caute castelul lui Dracula, localnicii din zona Branului le-au spus sec ca nu exista niciun Dracula pe la ei pe acolo. N-au ei asa ceva. Nici macar n-au auzit de astfel de legende. Vampiri – ioc. Vedeti-va de treaba, yankei ignoranti, ca nu avem noi niciun Dracula, poate crede cineva ca il injurati,
ca il trimiteti la dracu’ si vedeti voi pe dracu’, asa ca mai lasati-o balta cu vampirii vostri!

Au trecut anii si acum aceeasi braneni o duc bine oferind servicii turistice occidentalilior veniti pe urmele lui Dracula. Pensiunile lor se cheama acum “Contele Dracula” si alte variatiuni pe aceasta tema.

Ei s-au orientat. Dar, altfel, ne negam mitul, monstrul, brandul de tara. Apropo de brand, o fi mai atractiva o frunza-n vant decat Dracula? Sau e Land of Choice un slogan mai eficace decat Land of Dracula?

In plus, prezentam drept casa natala a lui Brancusi o alta casa din Hobita, intrucat cea adevarata e o ruina, dar nu vrem sa acceptam in ruptul capului vreo tangenta a lui Dracula cu Castelul Bran si cu Romania, in general. Dracula e o industrie infloritoare, din care ne excludem singuri. Nu e musai sa indragim personajul, ajunge doar sa-l stoarcem de bani.

Uitam – sau nu stim – ca actorul care a jucat rolul lui Dracula in prima ecranizare a cartii lui Stoker a fost Bela Lugosi. De ce il chema Lugosi? Simplu, pentru ca era din Lugoj.
Adica din Romania.

Sa facem o trecere in revista a locurilor care au ceva in comun cu Dracula:
Sighisoara – cetatea unde s-a nascut Vlad Tepes
Snagov – manastirea unde ar fi fost inmormantat
Hunedoara – unde e Castelul Huniazilor, unde ar fi fost intemnitat de Matei Corvin
Lugoj – unde s-a nascut actorul care l-a intruchipat prima data pe scena si in film
Bran – Castelul
Pasul Tihuta (Bargau) – unde plaseaza Stoker castelul lui Dracula
Targoviste – Curtea voievodala cu Turnul Chindiei, ctitorie a lui Vlad Tepes
Poenari – Cetatea construita de Vlad Tepes
Bucuresti – Curtea Veche

Totul se leaga – un circuit Dracula cat o tremie din Romania. Un cocktail cultural-artistic si istorico-mitic. Si stiintifico-fantastic.

Nu stabilim noi de ce trebuie sa vina turistul strain in Romania si ce trebuie el sa viziteze.

Noi trebuie doar sa ii oferim ce vrea sa vada. Pe banii lui! Sa depasim faza de negare – sa cream cocktailul de care ziceam. Un cocktail care sa-i ofere mai mult decat dorea sa vada, nicidecum mai putin.

Leave a Comment

Next post: